Angel-Anime-Rose.MyForum.ro

nefardy · Newbie Data inscrierii: 24/Aug/2007 Mesaje: 7

este o creatie originala. sa stiti ca nu o sa copiez nimic de la anime-urile elfen lied sau wolf rain Smile

in mare este vorba despre o fata blestemata cu puteri magice ce vrea sa se intoarca acasa. va rog mult sa comentati si cu critici normal (sper ca e buna descrierea, cat de cat)

APARITIA LUPULUI

Totul incepe intr-o zi de iarna, care adusese si gerul asupra unui mic orasel. Ceu toate ca era frig, zapada lipsea. Acest orasel nu era ca marile metropole, ci intrecea in marime cu putin un sat, dar era foarte curat. Vara, cand soarele se vedea in oglinda fantanilor arteziene ce erau deseori oprite, pomii intalniti la tot pasul isi desfaceau coroana in niste frunze de un verde stralucitor, iar pe crengile cele mai inalte aveau tot felul de floricele, cu zeci de culori. Pe langa verdeata, mai erau si blocurile. Aveau cel mult 5 etaje, dar nu suna muzica pe scara si nu era bloc fara bancute la intrare, unde oamenii erau prinsi in tot felul de discutii.
Din pacate, odata cu venirea iernii, orasul deveni mohorat si trist, capatand o culoare cenusie. Totusi, frigul se intetea, asa ca in doua zile cazura primii fulgi, apoi altii pana cand cenusiul fu inlocuit de un alb pur. Era atat de frumos! Copiii era in vacanta si peste tot ii vedeai jucandu-se cu bulgari, construind oameni de zapada sau alergand pe derdelus cu saniile trase dupa ei, in timp ce seara se asezau langa soba, ascultandu-si bunicii cum povesteau despre viata scurta a fulgilor de nea, despre Craiasa Zapezii ce venea si ingheta geamurile sau despre legenda lui Mos Craciun. Cu siguranta aceasta perioada era Raiul pentru toti copiii, cu exceptia unuia. La un moment dat, una dintre strazile oraselului serpuia afara din oras, spre o mica padurice, la marginea careia se afla si o casuta, parca rupta dintr-o poveste. In curtea din fata era un lac de omat, strabatut de o mica potecuta, facuta cu lopata, ce ducea la o usa lacuita, pe care se afla o coronita facuta din crengi de brad, cu doi clopotei aurii, nelipsiti de cate o fundita rosie. Casa avea un solitar etaj si, din fata, arata ca o casa demna de oras, iar din posterior ca una de la tara. In curtea din spate se aflau animalele: intr-un tarc mare, cu un cotet elegant mesterit, se puteau vedea cateva gaini zgribulite ce nu vroiau sa intre la caldura, ci sa se strambe la ratele de alturi. Aceste rate erau mute, insa nu de-asta le tachinau gainile, sursa lor de enervare adevarata fiind moturile albe ale acestora. Vizavi era tarcul gastelor, care stateau mandre langa regele curtii, un gansac alb, mare si gras, care se temea doar de cei trei porci din cotetul de langa tarcul lui.
Era noapte, dar la o fereastra de la etaj era lumina. Aceea era camera lui Aldo, un baiat in varsta de 16 ani, nu prea inalt, cu un par castaniu tuns compact si ochii albastrii. Parintii erau plecati la munca in strainatate, asa ca el era nevoit sa locuiasca cu Dalinny, sora sa. Aceasta semana cu fratele ei la infatisare, dar cu personalitatea era alta poveste.
In acea seara Aldo statea la biroul din camera lui, holbandu-se la manualul de istorie. Ura invatatul, insa avea note mici si risca sa nu treaca clasa, asa ca nu avea de ales. Ceasul de pe perete arata 7 seara si el nu reusea sa retina lectia. Mai rau, ca tema avea sa faca un eseu de cel putin 15 pagini despre istoria unei tari, tema pe care habar n-avea de unde s-o inceapa. In cele din urma inchise cartea, obosit, si, dupa ce sari peste cateva haine imprastiate pe jos, deschise usa si cobori in sufragerie, unde aprinse televizorul. Dalinny, care isi facuse de lucru prin bucatarie, veni la el. Era putin mai inalta si purta mereu o bentita rosie care sa-i tina parul care-i ajungea pana la umeri.
-Ai invatat? intreba ea cu o voce amabila.
Intotdeauna era tare intelegatoare.
-Da! raspunse Aldo cam cu ezitari.
Dalinny zambi, caci stia ca minte, si iesi in curtea din spate. Aprinse lanterna ca sa verifice gainile, cand lumina se reflecta in ochii unui animal ce se afla dincolo de poarta. Cu un sentiment de teama, fata aprinse micul bec de la cotetul porcilor si vazu, la baza tulpinii unui copac, un lup cu o blana argintie, nu prea mare, cu ochii galbeni si sticlosi. Statea cu botul pe labe, absent la zgomotele ce veneau din padure si nu se clinti nici macar cand Timy, un motanas de vreo 2 luni, cenusiu, se urca pe cotet mieunand suparat.
-Nu-ti face nimic! il linisti Dalinny, luandu-l in brate. Dar sa nu iesi afara in seara asta.
Se intorsese in casa, dar nu-i pomeni fratelui ei nimic despre lup, caci Aldo ura patrupedele si cu siguranta l-ar fi gonit.
_________________
Invatatura dauneaza grav sanatatii