Angel-Anime-Rose.MyForum.ro

Pure Soul · Trimis: 05/09/2007 19:00 Titlul subiectului: ~ Yami no Sekai ~

In primul rand inainte de a posta descrierea personajelor,cu pozele de rigoare si a primului capitol dintr-o poveste care sper sa va placa si care nu va avea mai mult de 25 de capitole as vrea sa va rog sa ma iertati: shtiu k nu am mai postat de foarte mult timp p forum, stiu ca nu am mai venit cu nici o poveste noua sau ca nu am mai postat la cele colective din diverse motive si la sfatul unei foarte bune prietene, sise de a mea adica diana_scumpete sau Ayame no Kokoro am decis sa public povestea mea noua ^_^ care sper sa va placa.
Pana incepem scoala, am sa public zi de zi si nu am sa va mai las in suspans,iar cand o sa plec in vacanta(o sa plek sapt asta, spre final) am sa va anunt si pun in avans ^_^
Ce rugaminti am eu?!Poate am greseli de ortografie,probabil din cauza scrisului prea repede, dar daca doriti sa cititi povestea v-as ruga sa o criticati k-lumea pentru ca o indiferent ce critica buna sau rea e binevenita la mine pentru că ma ajuta sa scriu mult mai bine si sa indeplineasca cerintele cititorilor Tongue
Deci, fiti seriosi,criticati k-lumea si nu faceti spam(voi cere unui mod sa stearga postul care nu e serios).Arigato gozaimasu si lectura placuta.Maine postez urmatorul capitol ^_^

~ Yami no Sekai ~
Durerea ce naste speranta : Intunericul ce naste lumina

Descrierea personajelor :

1. Nagoyuma Yuukina ( yuuki – curaj ) : 17 ani ( 04.10.1989 – balanta ) eleva in cls. A XI A la Liceul Teoretic Tsukumiyo. Se muta cu familia in Tokyo – la vila ( casa din lemn 1 etaj + mansarda ).
About her : poseda puteri spirituale si telechinezia ( puteri pe care le descopera cand ajunge in Tokyo ) ; are un lantic de aur cu o miko ( preoteasa ) in miniature rugandu-se primit de la bunica ei inainte de a muri ( lanticul se activeaza cand intra in Tokyo – trezeste spiritele si fantomele si i se activeaza intr-un fel puterile ) ; are o alunita ( pata ) forma de fluture pe posterior pe centru . Hoy-uri : inot, muzica si plimbarile seara singura sau cu prieten.

Poza : http://i12.tinypic.com/4xvht2g.jpg

2. Nagoyuma Ame ( ame – ploaie ) : 15 ani ( 12.02.1991 – varsator ) eleva in cls . A IX A la Tsukumiyo, sora Yuukinei.
About her : poseda puteri spirituale si telepatia ( puteri pe care le descopera cand ajunge in Tokyo ) ; are o alunita ( pata ) forma de stea pe spate pe centru . Hoy-uri : volei, inot si cumparaturile.

Poza : http://i18.tinypic.com/6hfbr6s.jpg

3. Kozakura Ryuku : 17 ani ( 27.12.1989 – Capricorn ) in aceeasi clasa cu Yuukina ; nu poseda puteri spirituale, dar este extraordinar de curajos. Hoy-uri : inot, fotbal si muzica.
About him : are o sora de 8 ani, Ryo ; parint sunt profesori la Universitatea Kaorin unde este si tatal fetelor - sta la vila ( casa din marmura 1 etaj ) aproape de Yuukina.

Poza Ryuku : http://i8.tinypic.com/4zdpiyo.jpg
Poza Ryo : http://i16.tinypic.com/6c33a10.jpg

4. Hisakawa Mizuuko ( mizu – apa ) : 17 ani ( 10.09.1989 – fecioara ) in clasa cu Yuukina ; nu poseda puteri spirituale . Hoy-uri : inot, dansuri sportive si literatura.
About her : family : mama – medic, tata – politist , are un frate de 15 ani, Shiro ; sta intr-o vila aproximativ de centrul orasului Tokyo.

Poza Mizuuko : http://i6.tinypic.com/4utud5x.jpg
Poza Shiro : http://i3.tinypic.com/5zgv7mo.jpg

5. Watanabe Keiji : 17 ani ( 02.07.1989 – rac ), in aceeasi clasa cu Ryuku,Yuukina si Mizuuko ; nu poseda puteri spirituale, dar e destept si se pricepe la rezolvarea misterelor. Hoy-uri : inot,fotbal si pc-urile.
About him : family : tata – director firma de marketing ; mama – agent de vanzari firma marketing ; are o sora de 15 ani, Ayuki in clasa cu Ame, sta la vila , aproape de scoala.

Poza Keiji : http://i16.tinypic.com/4qifxp3.jpg
Poza Ayuki : http://i19.tinypic.com/62h7xwj.jpg

* Actiunea : Tokyo , an 2007
* Au ca ghid/calauza spiritual unei zane inchis in lanticul Yuukinei – Akeno.

Poza Akeno : http://i5.tinypic.com/540lzqc.png

* Locul fantomelor/spiritelor : templul abandonat din padurea de langa oras – unde se afla si Izvorul Tamaduir/Purificar.

Chapter 1 : Trezirea spiritelor : activarea talismanului

~ Sa crezi e doar inceputul ~

Alerga cat putu de repede, fara sa se uite pe unde pasea. Era urmarita de spirite si demoni, căci evadase dintr-un loc inspaimantator, probabil cel mai intunecat colt al Iadului. Rochia alba fara maneci era sfasiata, murdara si patata de sange : singurul lucru ce parea neatens de demoni era lanticul de la gat, ce împrăștie o aura luminata ……. Desi crezuse ca pierdusera urma, fata se impiedica si cazu, lovindu-se usor la umarul drept. Cerul era intunecat, facandu-si aparitia fulgerele de diferite dimensiuni urmate de tunete. Fata se ridica, desi simtea durerea in tot corpul, plina de sange si zgarieturi. In fata ei aparu o femeie, imbracata cu o pelerine neagra, cu gluga pe cap, singurul lucru ce se putea observa pe chipul ei erau colt de vampire si zambetul malefic. Fata se sperie, dandu-se mai in spate : tremura. Femeia se apropia, dar datorita lanticului ce crea o bariera in jurul fetei, nu putea sa se apropie prea mult. Femela indrepta spre ea toiagul cu un diamant obscur pe centru, din el iesind o aura intunecata sub forma unei sfere ………………
- Yuukina-chan?! Yuukina-chan?! Trezeste-te! Aproape am ajuns in Tokyo! Yuukina-chan! spuse Ame, sora mai mica a Yuukinei.
Yuukina se scoate din somn brusc, speriata si transpirata. Se uita in jurul ei. Rasufla usurata si se rezema cu capul de geamul avionului. Ame o privi putin mirata, punandu-i man ape frunte :
- Nu ai febra! Probabil a fost un cosmar! Esti bine?!
- Da, Ame . Sunt bine …. acum. Stai linistita! spuse Yuukina privind cerul intunecat.
Ame o privi, darn u mai spuse nimic. Nu era prima data cand Yuukina avea cosmaruri, dar era primul care o trezise brusc si speriata. In cele din urma, zambi deschizandu-si revista, citind cu atentie fiecare articol. Yuukina privea cerul, fnd cu gandul in alta parte:
- Un vis …. asta a fost …. un vis ….
Avionul ajunsese in cele din urma in Tokyo. Yuukina si Ame, insotite de parint ajunsesera la iesire din aeroport cu valizele in mana in fata unui taxi. Yuukina fusese ultima care iesise pe usa si avusese o tresarire, inima batandu-i tare : simti o pala de vant rece in jurul ei, oprindu-se. Lanticul pe care il avea la gat straluci. Ame, care se afla in masina o striga :
- Yuukina-chan?! Yuukina-chan?!
Yuukina tresari, indreptandu-se in cele din urma catre masina.
- S-a intamplat ceva, Yuukina?
- Nu,mama.
Taxi-ul opri in fata unei case din lemn, cu un etaj, cu o gradina in fata casei si o poteca ce te ducea direct la usa. Era noua casa a familiei Nagoyuma. Ame zambi, fnd extreme de fericita de noul ei camin. Cu valiza ei de culoare crem si cu mp4-ul in mana pasi întâia in casa. Parint o urmara cu restul de bagaje, iar Yuukina ramasese ultima, platindu-i taximetristului. Isi puse rucsacul pe spate, geanta de voiaj in mana si intra in casa. Puse mana pe clanta sa intre cand tresari brusc, deoarece simtise o prezenta ciudata asemeni unei rafale de vant rece insotita de un zgomot asurzitor. Yuukina se uita-n jur, dand din umeri. Intra in casa, trantind usa dupa ea.
Ora 18:30 : dup ace-si desfacusera bagajele, fiecare isi gasi cate o ocupatie : dna Nagoyuma spala vasele utilizate la cina, dl Nagoyuma statea in sufragerie la TV, iar fetele erau sus. Ame, imbracata intr-un halat roz, cu papuci roz pasi in camera Yuukinei, rezemandu-se de tocul us :
- Yuukina-chan?!
Yuukina statea pe marginea ferestrei, cu castile in urechi privind catre cerul innorat. Ame facu semn cu mana, distragandu-i atentia Yuukinei :
- Ce este, Ame?!
- Pari cam ….. abatuta. Esti bine?! Te porti cam ….. ciudat !
- Nu am nimic, stai linistita! Du-te mai repede la baie ca vreau si eu ……
Ame scoase limba, dupa care se grabise intrand in baie. Yuukina isi puse castile, dand drumul la muzica. Vantul adia usor, scuturand frunzele uscate din copaci, prevestind sfarsitul ver. Ame puse halatul pe masina de spalat, dandu-si drumul la apa sa umple cada, punandu-si clamele de par langa oglinda de deasupra chiuvetei. Fereastra de la baie era inchisa, fnd aburita din cauza aburilor de la apa fierbinte din cada. Ame intra in apa, rezemandu-se de marginea caz :
- Ce bine e! spuse aceasta cu och inchisi.
Trecusera cateva minute : nu se auzeau decat picaturile de apa ce curgeau de la robinetul caz; era o liniste deplina cand deodata se auzira zgomote caudate, voc ice se auzeau in jurul Amei. Ame tresari, provocand mici valuri in cada. Se uita-n spre usa, crezand ca intra cineva din families au ca se auzeau vorbe pe hol. Ame se ridica si deschise usa usor sa vada daca e cineva pe hol : nu era nimeni. Ame inchise usa, rasufland usurata :
- Probabil din cauza obosel !!!
Vru sa intre in cada, dar se auzira din nou acele zgomote, acele voci venite de nicaieri. Ame se uita in jurul ei putin speriata, incercand sa afle sursa de unde veneau zgomotele …….
Yuukina privea catre cerul innora, fnd cu gandul in alta parte. Asculta melodle ei preferate, ceea ce pareau sa distraga atentia de la cosmarul pe care-l avusese in avion. In gandul ei :
- Un loc infricosator, in care se aflau demoni ….. o soție cu o pelerine neagra cu gluga pe cap ….. toiagul indreptat spre mine?!
Ame tresari brusc, tremurand putin deoarece tocmai auzise vocea suror ei si gandul ei. Crezu ca e doar aparenta, dar gandul suror ei fu urmat de gandurile parintilor ei, care se aflau jos, in sufragerie :

“ Maine trebuie sa merg la magazine, trebuie sa fac cumparaturile, iar fetele se vor duce la noua lor scoala ……. “

“ Ziarul asta da informat false. Maine am cursuri la Universitatea Kaorin. O sa fie o zi lunga ……. “

Ame se uita-n oglinda, cu mainile pe cap si putin speriata :
- Ce se intampla aici?!
Yuukina era atenta la versurile melodiei. Se uita spre paharul cu apa de pe masa, vru sa bea apa, dar era putin lene. Indrepta mana spre pahar :
- Da, ce o sa mai ajung! Of !
Se uita atenta catre pahar. In gandul ei :
- Ar fi elegant daca paharul ar veni la mine! Nici o sansa !
Yuukina tresari, clipind din ochi. Paharul incepu sa se miste, agitand apa. Yuukina crezu ca e un cutremur, dar ramasese masca cand vazu ca paharul incepu sa se miste, indreptandu-se spre Yuukina incetul cu incetul. Paharul ajunsese la marginea biroului, inaintand si spargandu-se pe podea, facand apa pe jos. Yuukina era mirata, dandu-si jos castile si privind catre cioburile de pe podea :
- Am vazut eu prost sau paharul s-a miscat?!
Yuukina se aseza in fata biroului, langa paharul spart. Ame, imbracata cu halatul roz, uda si fara papuci veni speriata in camera Yuukinei, insotita de gandurile parintilor. Yuukina o privi mirata, in timp ce Ame tranti usa, dar uimita la ce facea Yuukina :
- Ai vazut ceva anormal?! spusera amandoua in acelasi timp.
Ame se aseza pe marginea patului, iar Yuukina se aseza pe scaun, cu spatarul in fata si rezemandu-se de spatar cu mainile :
- Tocmai am auzit gandurile parintilor si ale tale, in timp ce imi faceam baie.
- Eu am vazut cum paharul s-a miscat si s-a spart in timp ce venea spre mine.
- Imposibil !
- Poate o fi din cauza obosel, nu crezi?!
In timp ce vorbeau cele 2, lanticul Yuukinei incepu sa straluceasca, creand in doar cateva secunde o lumina puternica in toata camera, care disparu brusc ………
- Ce-a fost asta?!
- Nu stiu, Ame!
In fata celor 2 aparu o sfera luminoasa, o sfera ce capata treptat forma unei mici zane, cu aripi pe spate, imbracata in alb si cu cizmulite in picioare. Yuukina facu och mari, iar Ame arata spre zana ce avea un toiag micut in mana. Zana deschise usor och, dadu din aripi creand sclipici prin jur, facandu-le pe fete sa stranute si le zambi, spunandu-le pe un ton calm :
- Buna! Eu sunt Akeno !
Fetele se facura albe ca varul, crezand ca au veden de vad la ora asta zane parca iesite dintr-o carte pentru cop. Isi pusera mainile pe fata, speriate si tremurand de parca ar fi vazut o fantoma, spunand in acelasi timp :
- Fan …. to …. me !!!!
Tipara, desi datorita barierei create de Akeno in interiorul camerei, nu se auzira decat in camera. Yuukian sari de pe scaun, se indrepta la fereastra, la colt lipita si cu rigla de pe birou in mana, iar Ame sari din pat, asezandu-se la colt, in spatial dintre perete si dulap cu perna dupa ea. Trecura cateva minute. Akeno se aseza pe marginea biroului, cu mana rezemata de picior :
- E normal! Sunt obisnuita ! Se intampla mereu !
Yuukina si Ame se uitara speriate la Akeno, nestnd despre ce e vorba, cand in cele din urma Yuukina isi facu curaj sa vorbeasca :
- Se intampla mereu?! Nu suntem singurele care te pot vedea?!
- Nu sunteti primele care ma pot vedea .
Yuukina si Ame se apropiara usor de locul in care se afla Akeno. Yuukina se aseza pe scaun, cu rigla in mana, iar Ame la capatul patului, cu perna pe picioare :
- Cine esti?! spuse Ame .
- V-am mai spus. Sunt Akeno, calauza sau ghidul vostru de acum incolo .
- Calauza noastra …….
- …….. de acum incolo?! Ce vrei sa spui?! intreba Yuukina .
- Ma puteti vedea, deoarece ati activat puterea talismanului in care ma aflam eu si ati trezit spiritele si fantomele din aceasta zona .
- Tăria talismanului ?!
- Spirite …… fantome?! Ca cele din visul meu?!
- Nu chiar, dar pe aproape. Cine are talismanul ?!
- Eu! zise Yuukina aratandu-i lui Akeno lanticul. L-am primit de la bunica mea inainte de a muri.
- Kayaki-sama a fost stapana mea. Yuukina, tu esti stapana mea acum! spuse Akeno mandra.
- Stapana?! Nu stiu despre ce vorbesti!
- E normal. Sa va explic : voi ati fost alese sa distrugeti sau sa adormiti fantomele si spiritele trezite datorita lanticului tau. Lanticul are puteri spirituale ce trezesc demon pe care adormise si anihilase Kayako-sama si cei dinaintea ei inainte de a muri. Ceea ce inseamna ca voi sunteti Cele Alese.
- Cele Alese?!
- Stai putin! Vrei sa spui ca ce-am patit noi inainte de a te descoperi pe tine e normal si are legatura cu paranormalul tau?! spuse Ame pe un ton amuzant.
- Nu e paranormalul meu, ci e firesc. Se intampla odata la cativa ani si sunt numeroase lucruri complicate. Puterile voastre sunt …. naturale ! zise Akeno zambindu-le fetelor mirate.
- Vrei sa spui ca faptul ca eu am spart un pahar care s-a miscat datorita faptului ca eu doar am gandit ….. iar Ame aude gandurile noastre si voci caudate?! E normal?!
- Telepatia e puterea Amei, abilitatea de-a citi si auzi gandurile altora, iar eficacitatea ta – telechinezia, abilitatea de a misca absolut orice cu puterea mint. In acelasi timp v-au fost activate si puterile spirituale, in momentul in care ati venit in Tokyo si spiritele au fost trezite.
- Puteri …..
- …… spirituale?!
- Da! Spuse Akeno pe un ton calm si normal.
- Asta, cu siguranta, este cea mai neobisnuita zi.
- Voi trebuie sa va controlati, sa invatati sa va controlati abilitatile si sa adormiti spiritele trezite la viata odata cu venirea voastra in Tokyo. Foarte simplu! Ah! Si nu aveti cum sa dati inapoi! Uitasem de acest detaliu important !
Yuukina ramasese uimita, iar Ame se ridica si se rezema de usa. Linistea cuprinse camera timp de cateva minute, dar …….
- Eu ma duc sa ma spal! spuse Ame iesind si indreptandu-se spre baie putin socata.
- Eu …. ma duc sa ma plimb afara …. Trebuie sa ma gandesc! spuse Yuukina luandu-si o vestuta fara maneci subtire si coborand scarile.
Akeno le privi pe cele 2. Se duse la fereastra, observandu-o pe Yuukina iesind din casa. Cu zambetul pe fata, dar in acelasi timp cu o privire serioasa si putin trista spuse :
- Sa crezi e doar inceputul …. inceputul unei noi aventuri pentru salvarea Lum de Intuneric si Haos ……..
Ame inchise usa, lasa halatul pe marginea masin de spalat si se baga in apa inca fierbinte, scufundandu-se in apa, cu gandul in alta parte …….
- Sa ne controlam abilitatile?!
Yuukina se plimba, cu mainile in buzunar, cu castile in urechi si muzica data la volum maxim, cu gandul in alta parte …..
- Sa adormim spiritele trezite la viata din cauza faptului ca am venit in Tokyo?!
Ajunsese intr-un parc din apropiere. Nu parea sa fie nimeni. Se aseza pe leagan si cu privirea spre nisip, in gandul ei ……
- O poveste stupida pentru cop mici! De ce sa fim noi cele care sa adoarma spiritele?! De ce sa avem noi o sarcina grea?! De ce am fost noi Alese?!
Yuukina se legana, fnd cu privirea in pamant. Fapt pentru care nu parea sa fi observat ca cineva o urmarea : o prezenta ciudata aflata intre tufisurile din apropierea locului in care se afla Yuukina, o prezenta intunecata cu colti, och ros si aripi pe spate. Prezenta ciudata o privea pe Yuukina, afisand un zambet malefic pe fata :
- Asta e doar inceputul …… Multumim ca ne-ai trezit la viata !

~ Va urma ~

Chapter 2 : Ceasul Mort : Etsuko

Pure Soul · Trimis: 05/09/2007 19:00 Titlul subiectului:

Chapter 2 : Ceasul Mortii : Etsuko

~ Puterea sta in unire ~

Trecerea de la vara la toamna se face simtita treptat : soarele nu mai are putere, zilele devin din ce in ce mai mici si racoroase; frunzele isi schimba colorație din verde in galben-aramiu, desprinzandu-se usor una cate una de pe ramura, asternandu-se pe pamantul aproximativ fara viata si rece, formand un covor colorat.
Padurea Sameru de la marginea orasului Tokyo este una dintre cele mai frumoase paduri din toata Japonia si in acelasi timp cea mai infricosatoare, de care oamenii din apropiere se temeau sa intre datorita unor zvonuri ciudate, fapt care nu parea sa-I sperie pe cei 4 tineri veniti la un picnic in padure.
Muzica venea de la radioul din masina, data la volum mare. Doi baieti, imbracati in pantaloni scurti si maieuri pregateau focul, in timp ce fetele (2) pregateau o mica gustare, chicotind si uitandu-se pe furis la cei 2 baieti:
- Am vorbit cu Makeru aseara. A venit la mine si mi-a spus ceva interesant despre Akiru si tine.
- Miyaki-chan, ce-a spus?!
- Nerabdatoare ca de obicei, Ayami-chan. Ce ma fac?!
In timp ce cele 2 fete se amuzau, aruncandu-le din cand in cand priviri baietilor, Akiru si Makeru se aflau la portbagaj, cautand ceva.
- Deci, o faci sau nu?! spuse Makeru aranjandu-si ochelarii .
- Ayami-chan e diferita. Nu e ca iubita ta, Miyaki. Stii foarte bine !
- Lasa ca stiu eu care e cauza. Miyaki vorbeste cu ea acum. Tu sa ai initiativa!
Trecusera cateva minute. Ftele pregatisera gustarea, chemandu-i pe baieti la masa. Miyaki se aseza pe picioarele lui Makeru, iar Akiru si Ayami se asezara timizi pe scaune diferite, unul langa altul cu o mica distanta. Vorbeau, radeau, mancau si dansau in fata masinii dupa ritmul muzicii. Trecuse o ora : Miyaki se asezase pe patura in bratele lui Makeru, iar Akiru o ua de mana pe Ayami la o plimbare. Ajunsesera la cativa metri de masina, la marginea unui lac. Ayami se asezase pe pamant, iar Akiru lan ga ea aruncand cu pietre in apa.
- Deci ….. ce vrei sa imi spui?! zise Ayami putin rosie la fata si cu privirea spre Akiru.
- Eu ….. eu …. vreau sa iti spun ca …..
Vru sa continue, dar pentru ca incerca sa aplice sfatul dat de amicul lui, Akiru inghiti in sec, arunca o piatra in apa, se intoarse spre Ayami, o privi in ochi, punandu-I man ape bratul ei, o intinse si se puse deasupra ei, tinandu-o strans de maini. Ayami incerca sa se opuna, era rosie toata :
- Akiru-kun …. ce vrei sa faci?!
- Ayami-chan …. eu …. eu te plac foarte mult ! spuse Akiru sarutandu-o cu ochii inchisi.
Ayami se opuse putin, in cele din urma luandu-l in brate si sarutandu-l, cateva lacrimi curgandu-i pe obraz. La cativa metri, intre tufisuri stateau pe ascuns Makeru si Miyaki chicotind de faza celor 2.
- Am reusit !
- Ce bine, Miyaki-chan !
Chicoteau in timp ce se uitau la cei 2. Makeru simti un vant rece. Miyaki ii spusese ca e doar din cauza vremii, cand simti ca o trage cineva de bluza. Intrebandu-l pe Makeru, acesta spusese ca nu o trase de bluza. Makeru, dupa cateva secunde, simti ca-l trage cineva de bluza.
- Ti-am spus ca nu eu te-am tras de bluza. De ce tragic de bluza?!
- Nu eu am facut-o !
Cei 2 incepusera sa se certe cand cineva il atentiona pe Makeru sa se uite in spate, atigandu-l pe spate. Ignora la inceput, acesta se enerva intorcandu-se :
- Cand vorbesc cu prietena mea, nu interv …..
Makeru incremeni, iar Miyako se facuse alba ca varul : in fatal or statea o persoana, un barbat imbracat la costm negru, dar sfasiat, murder si patat de sange, plin de sange pe maini, zgarieturi si cu chipul aproape desfigurat, cu un singur pantof in picioare si cu o rana in abdomen, pe porțiunea dreapta. Cei 2 se speriara, indreptandu-se catre lac. Auzind zgomotul, Akiru se opri si se uita spre tufisuri, observandu-i pe cei 2 venind in graba si speriati. Miyako se impiedica, Makeru ajutandu-o. Ayami se ridica speriata.
- Ce s-a intamplat ?!
Amandoi aratau spre locul unde il vazusera pe barbatul ranit, speriati si tremurand :
- Mu …. mi …. a !!!!
- Mumia?! Spuse Aakiru mirat indreptandu-se spre acel loc. Nu sunt mumii aici! Nu exista !
Akiru facu cativa pasi cand o mana il prinse de picior, creand un mic vartej si tragandu-l pe Akiru in pamant. Ayami incremeni. Cei 3 incercara sa-l scoata pe Akiru din nisip, dar Miyaki si Makeru fusesera si ei absorbiti, Ayami indepartandu-se speriata si incepand sa planga :
- Makeru ! Miyaki ! Akiru ! zise urland Ayami.
Cei 3 erau absorbiti de vartejul de nisip, desi incercara sa se ridice la suprafata, cand langa Ayami isi facu aparitia barbatl desfigurat. Se uita la ea, Ayami facandu-se alba ca varul .
- Vino …. cu …. mine ! ii spuse barbatul dandu-i mana fetei, din palam iesind viermi si gandaci.
Ayami urla, se ridica indreptandu-se speriata spre masina. Barbatul o urma incet, cei 3 fiind acoperiti de nisip. Ayami cauta disperata cheile, incerca sa porneasca masina :
- Porneste! Porneste odata! Porneste !!!! spuse accelerand, dand cu spatele in copac si luandu-o cu viteza spre drumul de unde venisera.
Barbatl se opri, uitandu-se la masina. Cu o privire trista, dar cu zambetul pe buze spuse, facandu-i cu mana sa vina inapoi :
- Vino cu mine! De ce ai plecat?! Vino …. sa cautam impreuna ceasul pe care l-am pierdut! Vino!
O ceata densa se forma in preajma barbatului, acesta disparand si facandu-se o liniste deplina: singurul lucru care se auzea slab era ticaitul unui ceas prin padure, ceas care incepu sa bata usor, creand un zgomot ciudat …..

Tic tac tic tac tic tac tic tic tic tac tic tac tic …….

Strazile ce duceau catre Liceul Tsukumiyo erau pline de elevii imbracati in uniformele specifice liceului. Printre elevii grabiti se aflau fetele Nagoyuma, Yuukina si Ame, imbricate cu o rochita neagra cu maneci albe, guler alb si marginile albastre, cu o fundita de marime medie roz, dresuri albi scurti si pantofi sport negri, Ame cu 2 codite si rucsacul pe spate, Yuukina cu o coada impletita si rucsacul pe spate. Ame mergea si in acelasi timp se uita peste un catalog cu articole cosmetice, iar Yuukina privea in fata, cu mp4-ul ascultand si cu o privire trista.
- Inca te mai gandesti la ce s-a intamplat aseara?! spuse Ame. Yuukina!
Yuukina isi dadu castile jos.
- Ce e?!
- Te-ai gandit la ce-am zis aseara, dup ace ai venit din parc?!
- Nu conteaza. Oricum nu avem cum sa dam inapoi.
- Yuukina-chan!
Yuukina se opri, Ame facand cativa pasi in fata. Yuukina se uita in pamant (cu privirea), stranse pumnii tare, dupa care spuse:
- Asta e! Vom invata, ne vom vedea de treburile noastre! Nu trebuie sa ma sperie pe mine o fantoma! Nici macar nu exista!
- Daca nu exista, atunci Akeno-chan?! spuse mirata Ame.
- Pai …. Akeno-chan este …..
Vru sa continue, dar un baiat grabit ce alerga sa ajunga in clasa cazu peste Yuukina si imprastiind coliile albe scrise.
- Yuukina-chan!
Yuukina isi puse man ape fund pentru ca o durea din cauza cazaturii; se ridica, stergandu-se de parf si murdarindu-si putin uniforma. Se uita la baiat vrand sa-l ajute sa-si stranga coliile. Pusera amandoi mana pe o coala, Yuukina rosind putin.
- Imi cer scuze! Nu am vrut sa te lovesc! Nu am vazut pe unde merg, eram cu spatele si …. am dat peste tine! spuse baiatul cu mapa in mana, rucsacul pe posterior si cu cealalta mana pe cap, afisand un zambet si ochii inchisi.
In acelasi timp, langa el se opri un alt baiat blond cu servieta in mana si rasufland, deoarece alergase dupa prietenul lui.
- Ryuku, nu trebuia sa fugi asa … era sa ma si impiedic!
- Nu am vrut, Keiji. Scuze! Se mai intampla!
Ame se uita mirata la cei 2 baieti, in timp ce Yuukina il privea pe cel brunte peste care daduse, putin rosie la fata.
- Am dat fara sa vreau peste fata asta si am cazut! Tocmai imi ceream scuze!
- Da. Asa e Ryuku. Noi ne retragem. Pe curand!
Baietii zambira luandu-o inainte. Ame se intoarse mirata, iar Yuukina statea nemiscata.
- Baietii ciudati ….
- ….. si draguti! spuse Yuukina cu mana pe fata putin rosie
- Nu-mi spune! Te-ai indragostit de Fat Elegant ! spuse Ame cu mainile pe solduri.
Yuukina ii scoase limba, dupa care inainta. Ame alerga spre ea. Clopotelul sunase, poarta de la intrare inchinzandu-se. Fetele trebuiau sa se desparta. Ame avea sala la etajul 1, iar Yuukina la etajul 2 in corpul A( aveau 3 corpuri, A B si C). Yuukina pasi putin timida in clasa, elevii ridicandu-se si profesoara asteptandu-o.
- Avem o noua eleva transferata. Va rog sa o intampinati cum se cuvine! Yuukina-san!
- Incantata. Eu sunt Yuukina Nagoyuma! spuse aceasta facand o plecaciune in fata clasei.
In aceeasi clasa pareau sa fie si cei 2 baieti pe care Yuukina ii intalnise mai devreme, ceea ce o uimi atat pe ea cat si pe ei. Keiji il trase de maneca (banca lui era in spatele lui Ryuku) pe Ryuku ce privea spre cer.
- Ryuku, uite-o pe fata cu care te-ai ciocnit mai devreme.
Ryuku se uita la ea, in timp ce pasea spre banca ei care se afla pe randul de langa Ryuku, cu o banca mai in fata.
- E eleva transferata?!
- Da!

Pure Soul · Trimis: 05/09/2007 19:01 Titlul subiectului:

ontinuarea k era prea lung postul
Gomen ^^

Yuukina il observa, dar inghiti in sec si se aseza pe scaun. Profesoara isi incepu ora, asezandu-se pe marginea catedrei si citind dintr-o carte de istorie universala. Yuukian se uita-n jur, cand o fata de langa ea ii zambi.
- Buna! Eu sunt Mizuuko Hisakawa. Incantata !
- Yuukina Nagoyuma. Incantata!
- Am vazut ca Ryuku- san se uita la tine de cand ai venit in clasa!
Yuukina intoarse capul, indrpetandu-si privirea catre Ryuku, apoi intoarse brusc.
- Ti se pare ! spuse ironic Yuukina cu creionul jucand-se in aer.
- Crezi?!
- Desigur.
Trecusera cateva ore fiind, pauza cea mare, timp mai mult pentru majoritatea elevilor. Ame isi facuse prieteni, college de clasa. Yuukina venise la cantina cu Mizuuko. Dupa ce-si luasera pranzul, se asezasera la aceeasi masa unde se afla si Ame si cu o fata, eleva prezentandu-se cu numele de Ayuki Watanabe.
- Ea e sora lui Keiji-kun, baiatul blond, colegul nostrum de clasa si prieten cu Ryuku-san.
- M-am prins. Cum a fost, Ame-chan?! spuse Yuukina luand o gura din sucul de portocale.
- Ayuki-chan are banca langa mine si ma inteleg bine cu ea. Dar e întâia zi, vorbim peste cateva saptamani. Am auzit ca Ryuku e cu tine in clasa.
- Da. Ce coincidenta,nu?!
Fetele hicotira. La cateva minute, Ame vru sa ia din chips-uri cand tresarise brusc, inima batandu-i tare. In doar cateva secunde, Ame auzi pasi inceti, toti din jur se miscau incet: se auzi un ticait, un ticait al unui ceas provocand un zgomot asurzitor.
Tic tac tic tac tic tac tic tac tic tic tac tic tac tic ……….

Ame se ridica, clipi din ochi, totul revenind la normal. Yuukina, Mizuuko si Ayuki se uitara mirate la ea ce parea putin speriata.
- Ame-chan?!
- S-a intamplat ceva?!
- Esti bine?! Ame, ce faci?!
Ame se ridica, luandu-o pe Yuukina de mana si cerandu-si scuze in fata fetelor pleca, ducandu-se la cea mai apropiata baie. Puse mainile pe chiuveta si inchise ochii …….
- Ame-chan, de ce ai plecat brusc de la masa?! Ce este?
Ame ii facu semn sa taca. Tresari din nou. Yuukina simti in acelasi timp o pala de vant rece in jurul ei. Ame asculta cu atentie.
Tic tac tic tac tic tac tic tic tac tic tac tic tic tac …………..

- Auzi?!
- Sa aud?!Ce sa aud?!
- Ticaitul … ticaitul ceasului …. toata ziua am auzit acelasi ticait sin u-mi pot da seama de unde vine!
In baie isi facu aparitia Akeno, mai fericita si zambareata ca niciodata. Le vazu pe fete speriate si se apropie de ele:
- De ce m-ati chemat?!
- Nu te-am chemat! spuse Yuukina
- Eu am chemat-o! raspunse Ame. Toata ziua am auzit un ticait si nu il mai support.
- Ticait?!
In acelasi timp, Mizuuko intra in baie brusc, descoperindu-le pe fete si pe Akeno. Fetele, balbaite incercara sa ii explice, iar Akeno se apropie de ea:
- Ma poti vedea?!
- Da. E bine?! intreba Mizuuko zambareata.
Dupa cateva minute in care-i explicara ……..
- De aia ati plecat! Trebuia sa spuneti de la inceput!
- Trebuia?!
Akeno se aseza pe umarul Yuukinei, picior peste picior si cu toiagul in mana creand sclipici, facandu-le pe fete sa stranute.
- Poate sa fie o fantoma?!
- Fantoma?! zisera Ame si Yuukina intr-un glas.
- Singura fantoma ce are ticait, ce realizează ticait este Etsuko.
- Etsuko?!Cine-i Etsuko?!
- Etsuko e singura fantoma care are legatura cu ceasurile. Stati asa!
Akeno crea cu toiagul un mic nor de sclipici din el iesind o mica carticica cu coperta aurie.Fetele se uitara curioase. Akeno deschise cartea si incepu sa caute ….
- Etsuko, Etsuko trebuie sa fie pe …. l-am gasit: Etsuko : spiritual unui barbat de 20 ani care s-a alaturat Lumii Intunecate si-a devenit demon la scurt timp dup ace in urma cu 22 ani a avut un accident de masina si-a decedat impreuna cu ibita lui …..
- S-a trezit odata cu celelalte fantome pentru ca ati venit voi! spuse Mizuuko dupa ce aflase intreaga poveste.
- Cum poate fi adormit?! intreba Yuukina cu o privire serioasa.
- Pai …. sa vedem : de obicei sta aproape de templul fantomelor din padurea Sameru, aproape de un lac. Nu poate supravietui mult timp odata ce-a fost trezit fara Ceasul Mortii ……
- Ceasul Mortii?! intreba Ame mirata si putin transpirata, inca auzind acel ticait.
- Ceasul Mortii este obiectul care-i da putere. Cand este trezit, nu primeste si ceasul : omoara victimele si le foloseste ca sa-i caute ceasul .
- Ii hipnotineaza?!
- Cum poate fi adormit?!
- Trebuie sa-i gasim ceasul, sa-l distrugem ….. daca nu-l adormin la timp, daca va gasi ceasul inaintea noastra, poate ajunge mai puternic si poate distruge orasul ! incheie Akeno fragmentul din carte.
Ame se apropie cu spatele de chiuveta. Mizuuko isi puse mana la gura, iar Yuukina cazu in genunchi. Akeno se uita la fete.
- Deci, ce veti face?!
- Nu putem merge! zise Ame hotarata. Nu stim cum sa-l adormim,iar puterile noastre …….
- Mergem!
- Poftim?! Yuukina, cum poti sa ….
- Mergem! Ame-chan, trebuie sa adormim fantoma aia! Oameni nevinovati ar putea muri!
- One-chan!
Ame o privi in ochi pe Yuukina timp de cateva secunde, dupa care se spala pe fata, se uita in oglinda si ofta :
- Bine ! Sa mergem !
Yuukina zambi, Mizuuko aproba. Iesira din baie, indreptandu-se spre iesire. Portarul nu le dadu voie sa plece pe pretext ca orele nu s-au terminat sin u aveau aprobare.
- Trebuie sa ne lasati!
- Nu am voie. Imi pare rau, dsoara!
Mizuuko le lua de mana, cerandu-si scuze in fata portarului, ducandu-le in spatele scolii, unde se afla parcarea profesorilor.
- Sarim gardul ! zise Mizuuko.
- Cum sa sarim?! spuse Ame. Ne vor vedea si ….
Ryuku si Keiji aparura. Ame tacu, iar Yuukina se uita la Ryuku, schimbamdu-si brusc directia. Mizuuko se apropie de ei.
- Trebuie sa plecam din scoala, atlfel o sa se intample ceva rau. Avem trebuință de ajutor!
Ryuku si Keiji se uitara uimiti la fete, crezand ca e o gluma.
- Nu aveti cum!
- Va vor vedea!
- Trebuie, Ryuku-san, Keiji-san! spuse Ame apropiindu-se de ei.
Yuukina ofta, strangandu-si pumnii.Inchise ochii,dupa care zise :
- Nu avem necesitate de ajutor! Ne descurcam si singure, iar timp nu este ! Ame-chan!
Yuukina se aeza in fata gardului,indepartandu-si putin picioarele, unul in fata si altul in spate, stand pe diagonala,intinzand mana dreapta spre gard si inchinzand ochii …….
- Yuukina, doar nu ai de gand sa faci aia de fata cu ei?!
- Ame-chan, daca nu distrugem ceasul ala, toata lumea va avea de suferit!
- Lume de suferit?:Despre ce tot vorbiti?!
In jurul celor 5 se facu o sfera desenata pe pamant, vantul facandu-si simtita prezenta. Yuukina si Ame tresarira căci simtisera prezenta ciudata, Ame auzi din nou ticaitul …. pamantul din interiorul liniei trasate incepu sa se miste, creand un mic vartej, in urmatoarea clipa fiind absorbiti si transportati in apropierea lacului din Padurea Sameru. Yukina cazu pe Ryuku, Mizuuko pe Keiji, iar Ame intre cei 4 .
- A durut!
- Unde suntem?!
Yuukina deschise ochii, simtind batai de inima. Se ridica si observa ca era pe Ryuku. Rosi toata si sari brusc de pe el, cerandu-si scuze. Ryuku rosi putin, dar isi reveni brusc, itandu-se in alta parte. Keiji o ajuta pe Mizuuko sa ridice.
- Suntem in padure! spuse Akeno facandu-si aparitia.
Ryuku si Keiji incremenira, nevenindu-le sa creada. Se apropiara de zana, atingandu-o pe aripi, fapt pentru care Akeno se sperie si se aseza pe umarul Yuukinei. Ame le explica baietilor situatia, spunandu-le toata povestea. Dupa cateva minute :
- Ciudat, dar ….. puteti conta pe noi! zise Keiji entuziasmat.
Ryuku aproba cand o vazu pe Yuukina indreptandu-se spre lac. Ame si Mizuuko vorbeau cu Akeno.Ryuno o urma pe Yuukina ce se apropie de lac. Vantul adia usor.
- Yuukina, nu?! Pare ciudat toata povestea asta cu fantome, sunt surprins si inca nu-mi vine a crede, dar sa stii ca …….
Vru sa continue, dar Yuukina il lovi cu ghearele, provocandu-i o zgarietura. Ryuku si ceilalti ramasesera uimiti, Yuukina intorcandu-se: avea ochii rosii, colti de vampire si gheare ascutite, fiind inconjurata de o aura intunecata. Langa ea aparu un barbat imbracat la ținută negru, cu chipul aproximativ desfigurat si plin de sange pe haine. Akeno incremeni.
- El e! El e Etsuko! O controleaza pe Yuukina!
Keiji si Mizuuko il ajutara pe Ryuku.Ame o privi pe Yuukina speriata. Nu-i venea sa creada.
- Yuukina-chan, ce faci?!
- Nu te cunoaste. E controlata de Etsuko si asta inseamna ca …. are ceasul ! spuse speriata Akeno .
- Imposibil!
Etsuko le zambi facandu-o pe Yuukina sa-si scoata din buzunar un ceas mic, auriu, prafuit si cu sticla sparta. Ceea ce era ciudat era ca ceasul inca mergea, creand acel zgomot ce o facu pe Ames a cada la pamant si sa-si astupe urechile din cauza sunetului.
- Fa-l sa opreasca! Nu suport sunetul asta! Termina !
- Yuukina, Ame! spuse Mizuuko. Akeno-chan, cum il putem opri?!
- Daca are ceasul, e tarziu. E puternic si va fi greu de spart.
Etsuko o atinse pe fata pe Yuukina.
- Nu a vrut sa caute cu mine ceasul! Nu conteaza acum caci l-am gasit …. iar voiv eti muri!
Etsuko lua ceasul, fortandu-o pe Yuukina sa ii omoare pe ceilalti, ceasul creand un sunet viguros ce o deranja pe Ame. Yuukina lua un cutit si merse spre ei incet, cu zambetul pe uze. Se apropie de Ame, indreptand cutitul spre ea.
- Yuukina, opreste-te! striga Ame cu ochii mari la sora ei.
Ryuku se puse in fata Amei, cutitul nimerindu-l in abdomen, iar ceilalti ramananc uimiti. Yuukina incremeni, zambetul ii disparu, incepand sa planga. Cutitul cazu jos, ochii ei revenind la normal. Tremura ………
- Ryuku …. kun ! Ce-am facut?!
Ryuku cazu pe pamant, in genunchi, punandu-si mana pe rana, sange curgandu-i. Yuukina se uita la mainile ei si incepu sa planga. Ame ramasese uimita si nu zicea nimic. Akeno vru sa se apropie, dar Etsuko o prinse cu lanturile iesite din pamant. Keiji se indrepta spre el cu o bucata de fier, dar fu trantit, la fel si Mizuuko, lovindu-se usor la cap, iar Ame cazu inconstienta din cauza zgomotului. Yuukina se uita in jur ….
- Minna …. imposibil! Nu te voi ierta niciodata !
Yuukina fu inconjurata de o aura misterioasa si de vant, ochii ei devenind negrii. Se apropie de Etsuko, desi acesta increase sa o loveasca. Se uita la el si baga mana prin trupul lui Etsuko provocandu-i o arsura grava pentru ca datorita Ceasului Mortii putea sa simta durere, fiindcă isi primise trunchiul sin u mai era fantoma. Lua ceasul din mana lui si il topi, iar Etsuko redevenin fantoma si datorita distrugerii ceasului fusese adormit. Langa ei aparu un inger, o nevastă roscata si ochii albastri. Il vazu pe Etsuko cum disparea in aer si se apropie de Yuukina …..
- Iti multumesc enorm de mult …. pentru tot ce-ai facut! spuse punandu-i mana pe frunte.
Totul redeveni la normal. Ingerul disparu, Etsuko fusese adormit. Yuukina reveni la normal, cazand inconstienta la pamant. Akeno fusese eliberata, iar langa ei aparura corpurile celor 3 tineri ce fusesera abosrbiti de Etsuko. Politia si Salvarea ajunsesera in scurt timp dupa ce Mizuuko daduse un telefon, revenindu-si prima. Tinerii, inclusive Yuukina si prietenii ei primira pe loc ingrijiri medicale, iar cazul disparitiei misterioase a celor 3 tineri fusese incheiat, desi nu stiau exact cauza disparitiei, pentru ca tinerii nu isi amintea nimic . Dupa un timp :
- Deci tinerii disparuti fusesera hipnotizati de Etsuko! afirma Ame.
- întâiul vostru caz! Cu timpl o sa va obisnuiti! spuse Akeno.
Toti zambira. Yuukina era singura tacuta, era si ea bandajata putin si statea retrasa pe bancheta de la masina politistilor cu o cana de ceai in mana. Ryuno se apropie de ea.
- A fost un accident! spuse calm.
- Un accident?! Faptul ca era cat pe ce sa imi omor sora si mi-am ranit prietenii e un accident?! Mie nu mi se pare ! spuse incepand sa planga.
Ryuko o privi, dupa care o lua in brate. Yuukina era uimita, dar din cauza socului nu mai spuse nimic.
- Totul va fi bine! Suntem uniti si impreuna vom adormi toate fantomele ……..

~ Va urma ~

Chapter 3 : Drumul Blestemat

Pure Soul · Trimis: 05/09/2007 19:02 Titlul subiectului:

Chapter 3 : Drumul Blestemat

~ Nu poti avea tot ce-ti doresti ~

Ora 21:30 : ploua : cerul era acoperit de norii posomorati si grei, vantul adia usor. Se spune ca daca mergi noaptea, pe o astfel de vreme, multe lucruri ciudate se pot intampla. Statiunea Kaon era la cativa km de Tokyo si trebuia sa mergi pe o autostrada de-a lungul padurii.
- Mai avem 4 km pana la intrare in Tokyo ! spuse o iubită blonda, imbracata intr-un tricou si pantaloni scurti cu o harta in fata .
- Stiu, iubito. Ceea ce nu stiu e de ce ai vrut sa plecam la ora asta din Kaon?! Puteam pleca de dimineata! Ploua si drumul nu e bun pe vremea asta !
- Ken, mama vrea san e vada. Nu se intampla nimic.
- Bine, Mia. Da-mi cafeaua, te rog.
Sticla se afla la picioarele Miei. Intrasera pe drumul ce ducea catre Tokyo, prin padure. Era pus un semn de atentionare ( santier in lucru ), dar cei 2 nu-l vazusera din cauza cetii aparute din senin.
- Poftim cafeaua !
- Mersi !
Lua cateva guri din cafeaua fierbinte. Mia era atenta in oglinda ei si pentru ca nu vazuse Ken unde sa aseze sticla farad op si din cauza unei mici gropi, varsa cafeaua pe el, provocandu-i discomfort. Mia se sperie, Ken nu era atent pe unde mergea si din cauza lipsei de neatentie dadura peste un batran, imbracat in pantaloni negri si camasa alba, parbrizul masinii patandu-se cu sange. Ken si Mia erau socati. Masina se opri, din instinct, Ken se duse la batranul inconjurat de o balta de sange. Nu parea sa respire: puse capul pe piept cand o mana iesita din pamant il stranse de gat. Ken se sperie si incremenise cand ochii batranului se deschisesera brusc, zambind ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Ken incerca sa se elibereze de mainile iesite din pamant ce-l tineau strans, dar incercarile fura inutile : in fata lui se ridica batranul creand o poarta, poarta ce ducea catre Iad : Ken fusese absorbit de poarta, batranul disparand. Mia nu auzea sin u putea vedea din cauza cetii intensificate. Un barbat ce semana cu Ken se apropie de masina, Mia deschizandu-i usa. Intra, puse mana pe chei si se apleca pe volan.
- Ken, ce-ai patit?! Ti-e rau?! Cine-a fost persoana care a venit in fata masinii?! Ken, cu tine vorbesc!
Il dadu pe scaun cu spatele, incremeni cand vazu ca nu era Ken; fata desfigurata, sange pe piept si ceea ce parea sinistru era ca inima era in mana lui si batea cu putere. Mia se dadu mai in spate, vru sa iasa din masina, dar usa era blocata. Incepu sa planga de disperare: in locul soferului statea acum un schelet viu ce puse mana pe Mia. Mia se opuse, iar in spatele ei aparu batranul zambind si cu un cutit pe care i-l infipse in gat, cu o mana scotandu-i inima din corp, scheletul devorandu-i inima Miei. Totul disparu, ceata risipindu-se ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
Urmatoarea zi, liceul Tsukumiyo, pauza :
- Cum?! E ziua ta?! intreba mirata Yuukina.
- Da. Sambata asta, pe 10 septembrie, fac 18 ani. Vreau sa vii sit u si Ame-chan. Mergem la vila matusii mele din statiunea Kaon! raspunse Mizuuko zambitoare. Vor fi si verisorii mei. Ah! Vin si Ryuku-san si Keiji-kun !
- Ryuku-kun?! spuse Yuukina mirata, amintindu-si de ziua in care il adormise pe Etsuko. Nu-mi pasa !
Mizuuko zambi, in clasa intrand Ryuku si Keiji cu un ziar in mana. Se apropiara de bancile celor 2 fete, Keiji citind ziarul.
- Despre ce vorbiti?! intreba Ryuku.
- Despre nimic. Discutii intre fete ! raspunse Yuukina aruncandu-i o privire indiferenta.
- Ce-am facut de te porti asa cu mine, Yuukina?!
- Tocmai asta e! Nimic! zise ducandu-se la fereastra de la catedra.
Mizuuko ridica din umeri, iar Ryuk se uita mirata la reactia ei. Keiji studia cu atentie ziarul.
- Keiji-kun, ce citesti?!
- Am auzit un caz despre disparitia a 2 persoane pe un drum si vreau sa aflu mai multe.
Ryuku se duse la Yuukina. Yuukina privea catre cer simtind adierea vantului cand in fata ii aparu o pisica neagra ce venea spre ea si disparu la fel de brusc cum aparu. Yuukina tresari.
- Yuukina, ce-ai patit?!
- Nimic. Ce vrei?!
- Te porti cam ciudat in ultima vreme. Sigur te simti bine?!
- Nu e treaba ta! zise ducandu-se in alta banca, in gandul ei: Prostutule!
Ryuku se uita mirat. Orele se terminara : era vineri, ziua in care trebuiau sa plece la Kaon cu mini autocarul de 8 locuri pe care tatal lui Keiji i-l daduse fiului sau pentru un weekend. In drum spre Kaon, la iesirea din Tokyo : ora 18:30 :
- Keiji-kun, iti multumesc ca ma ajuti cu transportul! Nu trebuia! spuse rosie putin la fata Mizuuko.
- Nici o problema. Fac orice pentru prieteni! Mai ales ca e ziua ta! raspunse zambind Keiji.
Mizuuko si Keiji stateau pe acelasi rand, Ame era cu 2 randuri mai in spate, iar Ryuku era mai in fata, Yuukina stand in spate. Asculta muzica cu mp4-ul si privea catre geam, cufundata in ganduri. Ryuku era putin nervos din cauza faptului ca nu stia motivul pentru care Yuukina nu-i mai vorbea. Se enerva si se duse in spate. Akeno era si ea langa Yuukina.
- Yuukina, pot sa stau langa tine?!
- Ryuku-kun …. fa ce vrei !
Ryuku se aseza la n loc distanta de Yuukina care se apropie de fereastra. Ryuku privea in alta parte. Mizuuko, Keiji si Ame chicotira, amuzati de situatia celor 2.
Nu-si vorbira timp de o jumatate de ora. Yuukina evita sa-l priveasca, dand volumul mai tare. Ame privea pe fereastra, iar Mizuuko si Keiji vorbeau. O ceata densa aparuta din senin intampina autocarul in care se aflau cei 5 pe drumul ce ducea catre Kaon. Akeno simti prezenta ciuata. La fel si Ame si Yuukina care tresarira. Ame se intoarse spre Yuukina, vru sa-i spuna ceva cand auzi ganduri ciudate :

“ Omoara-i ! Ucide-i ! Ucide-i ! Ucide-i ! Ucide-i ! “

Ame se aseza pe culoar, cazu in genunchi din cauza sunetelor ciudate si punandu-si mainile pe cap. Yuukina tresari, inima batandu-i tare, simtind o pala de vant rece. Akeno si ceilalti se apropiara :
- Vocea asta …. se aude peste tot ! Nu o suport ! Opreste-o ! spuse Ame nelinistita .
- Yuukina! Ame! spuse Keiji.
- Akeno-chan, ce poate fi?! intreba Mizuuko.
- Nu poate fi decat o fantoma sau spirit. E singura explicatie!
Ryuku ii dadu o patura Yuukinei, punandu-o pe ea sa se incalzeasca, fiindcă tremura toata si era putin palida.
- Ryuku-kun! zise Yuukina privindu-l in ochi.
Masina se opri, parand sa se fi lovit de un copac aparut din senin in mijlocul drumului. Mizuuko se duse la sofer si incremeni :
- Nu !!!! spuse speriata punandu-si mana pe fata.
Keiji sari in ajutor, crezand ca Mizuuko patise ceva cand se uita la sofer : nu era soferul pe care-l stiau de la inceput, ci scheletul unui om :
- Cine-a facut asta?!
- Ingrozitor !
Akeno se apropie.
- Schelete?! Ceata densa in mijlocul drumului?! Ma duc sa verific ceva!
Masina se zdruncina, din podea iesind mainile unor schelete ce zambeau si radeau. Keiji se puse in fata lui Mizuuko aparandu-o de scheletele ce veneau spre ei. Ame se urca cu picioarele pe scaun, iar Ryuko se puse in fata Yuukinei.
- Ame-chan!
- Yuukina-chan!
Scheletele apareau din senin si ori de cate ori erau distruse de cei 5 cu orice apucau, se regenerau. Ame sari din scaun in scaun cand un schelet o prinse de picior provocandu-i o arsura. Yuukina se sperie, vru sa ii sara in ajutor, dar fusese si ea prinsa de un schelet. Ryuku se lupta cu altele 3 care nu ii dadeaui voie sa se apropie.
- Yuukina ! striga Ryuku.
- Ame-chan! Ryuku-kun! Keiji-san! Mizuuko-chan! striga Yuukina .
Toti erau inconjurati de schelete. In mijlocul autocarului aparu un batran, imbracat in haine obisnuite, dar putin prafuite. Yuukina il observa, descoperind ceva ciudat la privirea lui si se enerva cumplit cand scheletul vru sa-i infinga cutitul in inima Amei ca sa o omoare, fapt pentru care datorita furiei Yuukinei, aceasta cu susținerea telechineziei arunca cu mingea de fotbal a lui Ryuku in mana scheletului, aruncand cutitul.
- Yuukina-chan! spuse mirata Ame. Ti-ai folosit tăria !
- Ame-chan, esti bine?!
- Da, acum. Sa-i ajutam pe ceilalti.
Yuukina arunca cu ce nimerea cu ajutorul telechineziei, Ame la fel, Akeno aparand si teleportandu-i pe toti in afara autocarului, pe drum, la cativa metri. Batranul privi pe geam, scasnind din dinti. Afara incepu sa picure ………
- Akeno-chan, ai picat la timp! spuse Mizuuko rasufland usurata.
Ryuku se apropie de cele 2 surori.
- Sunteti bine?!
- Da. Multumim! spuse Yuukina privindu-l in ochi.
Akeno intervene intre cei 2, cu carticica de aur in maini.
- Am aflat cine e cel responsabil de asta si de cel acel incident ce-a avut loc acum cateva zile, cu disparitia misterioasa a celor 2 persoane.
- Cine?! intreba Ame rasufland usurata.
- Drumul asta ce face legatura intre Kaon si Tokyo e blestemat: cine trece pe acest drum moare intr-un accident aici sau grabnic cum intra in Tokyo. Spiritul unuk batran de 68 ani este posedat de demoni si ademeneste sufletele victimelor catre demoni.Batranul a furat o perioada din motive necunoscute, si in timpul unui jaf a fost impuscat si sufletul nu s-a odihnit.
- Cum poate fi adormit?! intreba Keiji.
- Nu scrie mai nimic, decat ca trebuie purificat sufletul !
- Purificat?! Aici trebuiesc preotese! spuse Ryuku.
Akeno zambi, aratand spre Ame si Yuukina .
- Le avem! Ele vor purifica sufletul batranului !
- Noi?! zisera mirate cele 2.
- Nu putem controla telechinezia si telepatia, daramite sa purificam suflete. Akeno, nu esti intreaga la minte! aproba Yuukina.
- E singura solutie, alta nu exista !
Intre cei 5, in centru aparu batranul cu fata spre Yuukina si Ame, zambindu-le, in timp ce din pamant iesira scheletele, iesite pana la bazin, fiecare schelet tragand in pamant pe cate un copil, indepartandu-i de ceilalti. Yuukina, Ame si Akeno fusesera la inceput protejate de o bariera pe care batranul cu aura misterioasa o distruse. Akeno si Ame fusesera indepartate de Yuukina care era in fata batranului. Ame auzi din nou voce ace o impiedica sa se ridice. Akeno a apara cum putea de atacurile scheletelor. Batranul o privi pe Yuukina in ochi, find si ea absorbita de nisipul miscator aparut din senin.
- De ce nu ne lasi in pace?! De ce vrei sa ucizi?! spuse cu lacrimi in ochi Yuukina.
Batranul ii puse mana pe frunte, inconjurandu-o cu aura sa intunecata. Yuukina tresari, inima batandu-i tare. Batranul ii transmitea in mintea Yuukinei cele intamplate inainte de a muri :
- Ce vrei sa imi arati?!
Imaginile treceau fulgerator prin mintea Yuukinei, oprindu-se in final intr-un timp, la un spital :
- De ce m-ai adus aici?!
Batranul aparu, aratandu-i exact locul respective: o sala in care se afla o fetita aflata in coma, un barbat si un doctor.
- Fetita bolnava este nepoata mea, iar el este fiul meu.Avea trebuință de o suma mare de bani ca nepoata mea sa fie operata in America din cauza unei tumori ce ii afectase intreg trunchiul ….. Fiul meu nu dispunea de o astfel de suma si singura lui sansa a fost sa faca un imprumut la banca,o suma de bani care i-a fost furata in ziua in care facuse imprumutul ….. a fost jefuit si omorat pe strada, iar trecatorii nu au facut nimic ….. a supravietuit cateva ore dupa ce a ajuns la spital si ultimele lui cuvinte au fost ……
“ Ai grija de fetita mea, tata …. si iti multumesc ………… “

- A fost un soc pentru mine. Disperarea si dragostea de bunic fata de fetita fiului meu m-au adus in pragul acesta si am realizat un hot, am furat cateva saptamani intruna ca sa strang suma de bani necesara pentru operatia nepoatei mele …. Nu a fost usor,tinand cont si de varsta pe care am avut-o, am avut ajutoare si pentru ca cei care m-au ajutat au facut-o doar din interese, in ziua cand trebuia sa predau banii la spital pentru operatie am fost ucis de cei care ma ajutasera ……….
Yuukina incremeni. Incepu sa planga.
- Nu se poate! Nu e drept!
Barbatul se uita la ea, lacrimi inocente curgandu-i pe fata … Yukina era absorbita, cand observa lacrimile batranului inconjurat de aura intunecata :
- Salveaza-ma! Te rog!
Yuukina il privi in ochi, chipul lui fiind pentru cateva secunde asemeni unui inger. Lantisorul ei incepu sa straluceasca cand o lacrima cazu pe el, creandu-se o aura in jurul Yuukinei si ridicandu-se la suprafata. Cu o privire calda, aflata putin in aer, ii intinse mana batranului care o privi in ochi.
- Vino! Fiul tau te asteapta! spuse Yuukina calma cu zambetul pe buze.
Batranul ii dadu mana, aura intunecata disparu, in jurul lor formandu-se o lumina puternica si distrugand scheletele ce-i tineau pe prietenii ei. Lumina disparu odata cu batranul, toti fusesera eliberati, iar soferul aparu in locul scheletului ce se dadea drept altcineva. Akeno se uita in jur, ceilalti revenindu-si. Yuukina il vazu ultima pe batran, ce-i spusese inainte de a pleca :
- Iti multumesc !
Lumina disparu, Yuukina cazu, Ryuku sari si o prinse pe Yuukina, fiind acum in bratele sale. Rasufla usurat.Yuukina adormi, cu o privire nu tocmai placuta. Ame zambi.
Trecura cateva ore : ajunsesera la Kaon. Akeno era in dormitor cu Ame si Yuukina, cand Ryuku intra :
- Nu s-a trezit, nu?!
- Doarme. A avut putina febra, dar i-a trecut. Stai linistit. Ma duc sa beau putina apa. Vin repede.
- Bine.
Ame iesi,impreuna cu Akeno. Ryuku se aseza langa patul ei, pe un scaun. O privi. Vru sa o atinga pe mana, dar ezita, in gandul lui …..
- Yuukina !
Yuukina era cu gandul in alta parte. Se afla intr-o incapere alba si luminata, iar in fata ei era o fetita ce state ape scaun si plangea. Yuukina se apropie de ea:
- Buna! De ce plangi?!
- M-am pierdut si …….. nu-mi gasesc familia!
Yuukina o lua in brate pe micuta fetita, stergandu-i lacrimile de la ochi. o usa aparu din senin la cativa metri, iar langa Yuukina aparu intr-o haina alba batranul pe care Yuukina il salvase. Ii zambi.
- Bunicule ! spuse fetita sarindu-i in brate batranului.
- Micuta mea eroina! Am venit sa te iau sa mergem la parintii tai si la bunica. Ne asteapta pe amandoi !
- Ce bine! Stii …. fata asta mi-a spus sa nu mai plang caci imi voi gasi familia. Arigato, one-chan! spuse fetita pupandu-o pe obraz pe Yuukina si dandu-i manuta firava bunicului ei.
Batranul o privi pe Yuukina in ochi.
- Iti multumesc! Daca nu erai tu, nu stiu ce faceam! Probabil ramanean asa!
- Nu trebuie sa-mi multumiti!
- Sa mergem. Se face tarziu! La revedere, dsoara!
- La revedere!
Batranul pleca cu fetita pe usa aparuta din senin. Odata ce trecu, usa disparu la fel de brusc cum aparu. Yuukina ii facu cu mana pana cand usa se facu nevazuta. Pe chipul ei aparura cateva lacrimi. Ryuku observa :
- Yuukina …… plange?!

~ Va urma ~

Chapter 4 : Oglinda spre Omenirea de Dincolo

P.S: Cam asa arata uniforma fetelor sau celor de la liceul Tsukumiyo :
http://i11.tinypic.com/68i4oew.jpg

Pure Soul · Trimis: 05/09/2007 19:03 Titlul subiectului:

Chapter 4 : Oglinda spre Omenirea de Dincolo

~ Ai incredere in tine si vei reusi ! ~

Weekend-ul trecuse : Yuukina, Ame si prietenii lor trebuiau sa plece din Kaon ca incepeau scoala : Mizuuko le spusese ca desi in ciuda celor intamplate, a avut parte de o petrecere pe care nu o poate uita. Erau in autocar, in drum spre Tokyo cand Ryuku se aseza pe acelasi rand cu Yuukina care privea cu un chip trist spre cer.
- Cand am ajuns la vila matusii lui Mizuuko, tu ….. ai plans …. de ce?!
Yuukina se rezema cu capul de geam, puse picioarele pe scaun si se ghemui. Evita sa-l priveasca in ochi pe Ryuku sau sa comenteze ceva. Ryuku astepta cateva minute, dupa care o lua de maini pe Yuukina, intorcandu-o spre el si privindu-o in ochii ei aproximativ inlacrimati, fiind la o distanta de cativa cm cu fata de ea.
- De ce preferi sa taci si nu vorbesti?! De ce nu spui nimic?! Am incercat sa vorbesc cu tine si tu …… Ce te sperie?! Ce te deranjeaza la mine?!
Ceilalti auzira mica discutie putin cam aprinsa intre cei doi si desi Ame vru sa intervina, Mizuuko o opri :
- Nu te baga!
- Dar e sora mea!
- Trebuie sa-si recastige increderea de sine!
Keiji aproba. Ryuku o privi in ochi pe Yuukina care incepu sa planga, fara sa zica nimic si sa tremure. Ryuku tot astepta un semn, cand :
- Nu ai cum sa intelegi … Nu e treaba ta! Nu te baga!
Ryuku vru sa comenteze, dar ezita. Ii dadu drumul Yuukinei, ducandu-se pe alt loc, mai in spate. Yuukina se ghemui la loc cu fata spre cer, lipita de geama. Nu mai vorbise nimeni de atunci. In cele din urma, ajunsesera in Tokyo. Fiecare fusese dus acasa. Inainte de a-i lasa pe Ame, Yuukina si Ryuku, autocarul trecuse pe langa o casa abandonata de pe Strada Iluziei, o casa abandonata ce-i atrasese atentie Yuukinei: geamurile erau sparte si parea sa fi fost arsa: la etajul 1 al casei, fereastra nu era sparta decat pe jumatate. Yuukina observa o persoana, o fata cu parul alb si cu o privire trista ce se uita spre autocar, spre Yuukina. Yuukina clipi, iar fata disparu. Ame se uita la Yuukina.
- Yuukina, ce e?!
- Nimic, Ame-chan! Nimic!
Urmatoarea zi: la scoala: pauza mare: in curtea liceului, printre multimea de elevi, se aflau pe iarba Ryuko, Keiji, Mizuuko si Yuukina:
- Saptamana viitoare avem testul la matematica!
- Trebuie sa invatam, nu?! Mai avem si testele la istorie si psihologie. Ce ne facem?! spuse Ryuku dezorientat.
- Un sfat: invatam, invatam, invatam! raspunse Keiji chicotind.
Yuukina era rezemata de trunchiul copacului, cufundata in ganduri si cu ochii inchisi. Mizuuko se apropie de ea incepand sa o gadile ca sa-si revina putin. Yuukina se fatai, chicotind si spunandu-i sa o lase ca o gadila:
- Asta era si ideea, Yuukina-chan!
- Mizuuko-chan, nu e amuzant! spuse chicotind Yuukina.
- Uite ca are efect: zambesti!
Joaca se termina cand o fata bruneta cu o privire nu tocmai placuta trecu pe langa ei, ceea ce o facu pe Yuukina sa tresare, inima batandu-i tare. Se uita la fata parca hipnotizata si observa pe spatele ei un mic semn, asemanator cu o pentagrama. Ame aparu si ea, rasufland usurata si incercat sa isi revina, dupa ce alergase prin tot liceul cautandu-i :
- Ce s-a intamplat?!
- Am ….. auzit …. un zvon …..
- Calmeaza-te, respire adanc si dupa aia povestesti!
Ame urma sfatul lui Ryuku, Yuukina revenindu-si si indreptandu-si privirea catre Ame:
- Am auzit din nou ….. o voce! spuse Ame.
- Ce voce?! Ce spunea?!
-De fapt, mi-a spus un fel de ….. ghicitoare!
- Ghicitoare?! spusesera toti intr-un glas.
- Suna cam asa!
Ame se aseza mai bine intre sora si prietenii ei, incercand sa-si aminteasca ghicitoarea, dupa care spuse:

Frumusetea clipelor ce trec
E trecutu-n care ma inec
Amintirea mea e un bluestem
Ma voi razbuna si-am sa va chem
Cu glasul bland al noptii
Sa va sarut cu otrava mortii
Caci nimeni nu va sti vreodata
Secretul ingerului mortii

Yuukina tresari, Mizuuko apropiindu-se fara sa observe pe clipă de Keiji care zambi. Ryuku se uita la Yuukina care zise:
- Deci, avem o noua fantoma. Ce stim despre ea?! Nimic! Doar o ghicitoare fara sens!
- Ame, am sa te rog sa-mi transcrii pe o foaie ghicitoarea ca poate o descifrez si aflam ceva!
- Sigur, Keiji-san!
Clopotelul suna. Toti se ridicara:
- Eu trebuie sa plec. Ayuki-chan ma asteapta. Ne vedem …. mai tarziu!
- Sa mergem.
Mersera in clasa. Ora in clasa Yuukinei incepu, profesorul de matematica scriind pe tabla diferite formule si o problema, in timp ce Yuukina era cufundata in ganduri ……..
- Se razbuna pe noi din cauza unei amintiri?! Are un secret pe care nimeni nu-l stie?! Nu are sens!
Profesorul se apropie de ea, trantindu-i pe banca cartea de matematica, trezindu-o la realitate:
- D-soara Nagoyuma, sunt sigur ca puteti rezolva problema de la tabla. Va rog!
- Da, dl! spuse printre dinti, schitand un zambet si trecand la tabla.
Ryuku ofta.
Orele se terminara: Mizuuko plecase mai devreme, deoarecea trebuia sa se intalneasca cu mama ei. Ryuku merse la Keiji acasa ca sa rezolve misterul, iar Yuukina si Ame trebuiau sa se opreasca sa cumpere cele necesare pentru cina. Erau aproape de casa, cand trecuse pe langa Yuukina o fata cu parul alb si o privire trista, dar afisandu-i zambetul diabolic. Yuukina se intoarse brusc:
- A disparut …..
- Ce?! Cine a disparut?!
- Fata care a trecut pe langa mine! Cea cu parul alb!
- Yuukina-chan, esti bine?!
- Nu …. conteaza. Sa mergem!
Ajunsesera acasa. Ame se tranti in pat, in camera ei, iar Yuukina intrase in baie, trantind usa dupa ea. Akeno se aseza pe marginea masinii de spalat, iar Yuukina se scufunda in cada cu apa fierbinte.
- Ame mi-a spus de o ghicitoare.
- Si …. cine crezi ca e?!
- Daca nu dati mai numeroase detalii, nu am cum sa caut in carte.
In timpul in care intra cu capul in apa, imagini ii trecura fulgerator prin minte : o fata cu parul alb intr-o gradina din spatele unei case plangea, un baiat blond luandu-o in brate si sarutandu-o ….. un baiat brunet ucigandu-l pe baiatul blond de fata cu fata cu parl alb, apoi o ucise si pe ea …… o casa, o camera, o oglinda …. o fata bruneta cazu in genunchi in fata unei oglinzi sparte pe margini, plangea ….. in spatele ei, fata cu parul alb cu un cutit patat cu sange in mana, iar la cativa metri in posterior corpul neinsufletit al unui baiat cu parul negru, baiat ce fusese absorbit de vantul venit din oglinda ….. Yuukina iesi la suprafata speriata:
- Ce s-a intamplat?!
- Am vazut-o ….. am avut o viziune …. ea e cea responsabila! spuse ridicandu-se si stergandu-se cu prosopul, in gandul ei: Ame-chan, suna-i pe ceilalti si spune-le ca ne vedem in 10 minute in fata scolii.Repede!
Ame tresari la gandul surorii ei, lua telefonul si incepu sa ii sune pe ceilalati. Se imbracara, grabindu-se povestindu-le Amei si lui Akeno viziunea pe care o avusese. In fata scolii, la poarta toti ajunsesera in acelasi timp:
- De ce ne-ai chemat asa brusc?! spuse Ryuku.
- Am avut o viziune, stiu cine e victima si cine e de vina, dar nu imi amintesc exact locul unde se afla acum responsabilul.
- Da-ne un detaliu!
- O casa …. abandonata …. e o camera unde sta ea mereu la geam, cu o oglinda mare , intuneric, iar oglinda e sparta pe margini ……..
- Sunt multe case abandonate in Tokyo! zise Keiji.
Yuukina se aseza pe ciment, in genunchi, incercand sa isi aminteasca ceva care sa-i duca la locul fantomei. Ame tresari, deoarece auzisese din nou vocea…..
- Vocea ei ….. vrea sa ucida din nou …..
- Trebuie sa ne grabim!
Yuukina tresari brusc!
- Stai putin! Casa abandonata ….. am trecut pe langa ea cand am venit de la Kaon. E casa de pe Strada Iluziei!
- Strada Iluziei nu e la cateva strazi de casa lui Ryuku-san?! intreba nedumerita Mizuuko.
- Ba da si stiu si o scurtatura! Sa mergem!
Parca nu ar fi vrut sa ajunga la casa abandonata: apareau tot felul de obstacole, impiedicandu-i sa ajunga repede. Ajunsesera in fata casei de pe Strada Iluziei : poarta era rupta si ruginita, rupta din balamale, pe jos in curte erau frunze uscate si crengute cazute, iar casa era asa cum o vazusese Yuukina in viziunea ei: abandonata, neagra pe peretii exteriori ca si cum ar fi fost arsa, ferestrele sparte si simtindu-se in jur o miasma ciudata. Ame tresari din nou la auzul vocii care venea de sus. Yuukina o vazu pe fata cu parul alb care disparu de la geam cand un strigat se auzi din casa.
- E cineva inauntru!
- Sa mergem!
In momentul in care intrara in curte, Yuukina, Ame si Akeno simtira fulgerator prezenta fantomei si ca si cum ar fi intrat intr-o alta dimensiune. Vantul isi facu simtita prezenta dupa ce intrara in curte, trantind poarta dupa ei. O bariera se crea in jurul casei, Ame atingand putin si electrocutandu-se usor:
- A facut o bariera ca sa nu mai iesim! spuse Ame.
- Sa intram in casa! spuse Yuukina.
Isi facura putin curaj si intrara in casa, inchinzand usa care scartaia usor, trantindu-se brusc dupa ce Ryuku intrase ultimul.
- Parca am fi intr-o casa de groaza! aproba Mizuuko.
- Si a ce pare?! intreba Keiji. E ingrozitor aici!
- Uitati-va si voi! Ce dezordine! zise Yuukina.
Peretii negrii, tablouri rupte, pahare sparte, carti aproape arse, foi galbene insirate, tot felul de lucruri rupte, sparte sau prafuite : ceea ce parea ciudat era ca pe podea in toata casa erau petale de trandafir rosu-inchis cu o miasma nu tocmai placuta.
- Eu sugerez sa ne despartim! spuse Akeno.
Un strigat de sus se auzi, casa clatinandu-se putin.
- Pai …. Yuukina cu Ryuku merg sus, eu cu Akeno umblam pe aici sa vedem ce gasim, iar Mizuuko si Keiji merg in curtea din spate. Bine?!
- Eu cu Ryuku-kun?! spuse aceasta putin rosie. Nu cred ca …..
- Sa mergem! spuse Ryuku putin nervos, luandu-o pe Yuukina de mana ducandu-se spre scari.
Akeno si Ame o luara prin sufragerie, iar Mizuuko si Keiji mersera prin bucatarie in curtea din spate. Era trecut de ora 6, cerul era senin, desi lumina patrundea partial prin casa abandonata, fiind mai mult intuneric.
- Practic, Akeno-chan ….. noi ce cautam?!
- Trebuie sa vedem despre ce fantoma e vorba.
Yuukina si Ryuku ajunsesera la etaj in fata unui hol ce avea 2 camere si o baie, usile inchise, iar pe dreapta era o scara ce ducea la pod. Se auzi un scatait, ca si cum cineva ar urca, dar …..
- Nu e nimeni!
- Iti aminteste ceva holul ?!
- Nu.
- Luam fiecare camera in parte. Vino!
Una dintre camere avea usa blocata. Incerca Ryuku sa o deschida, dar degeaba. Verificara baia:
- Sange peste tot!
Peretii, tavanul, faianta si gresia erau patate de sange, lucrurile încărcate de praf si murdare, apa din cada era murdara si nu se vedea clar fundul cazii.
- Ryuku-kun, oglinda e ….
- ….. neatinsa ….
Dintre toate lucrurile murdare si umplute de sange, oglinda parea sa fie singura neatinsa : avea desenata pe ea pe margini si centru orhidee. Yuukina tresari brusc, apropiindu-se de marginea cazii, in timp ce Ryuku studia oglinda.
- Scrie ceva pe orhideea din centru ….. sa vad!
Ryuku se apropie de oglinda, iar Yuukina se rezema da merginea cazii cand apa incepu sa se tulbure, Yuukina tipa din apa iesind mainile unui schelet, prinzandu-o pe Yuukina de maini si tragandu-o in cada.
- Ah! Lasa-ma! Ryuku!
- Yuukina!
Ryuku arunca cu o bucata de lemn in mainile iesite din senin, Yuukina dezechilibrandu-se si cazand peste Ryuku pe podea. Se privira in ochi :
- Ryuku-kun …… arigato!
- Esti bine?!
- Da!
- Sa plecam de aici!
Ryuku o lua de mana, iesind din baie. Apa era tulburata, iar din oglinda se vazu chipul fetei cu parul alb. Mizuuko si Keiji nu gasira nimic si nici nu auzira strigatul Yuukinei. Ame si Akeno era in biblioteca, uitandu-se peste niste carti. Akeno cauta in carticica ei aurie un indiciu care sa-i spuna ceva despre fantoma.
- Inca nu?1
- Nu! spuse Akeno rasfoind cartea ……
Ame se aseza pe scaunul de la birou, cautand prin sertare si pe foile si cartile de pe masa, care era pe margini arse si prafuite. Vazu poza unei fete pe birou ……. se uita prin sertare cand descoperi un jurnal prafuit si ars pe margini.
- Ame, ai patit ceva?!
- Am gasit un jurnal …….
- Ce jurnal?!
- Uite?!
In timp ce Ame si Akeno incercau sa descifreze scrisul din jurnalul prafuit, Ryuku si Yuukina intrara intr-una din cele 2 camere de la etaj: usile de la dulap erau deschise, hainele murdare si pline de praf pe jos,insirate, podeaua era umflata probabil de la ploaie, peretii pe margini crapati, patul era nefacut si era o masuta cu o oglinda neatinsa. Yuukine se apropie de oglinda, atingand usor sticla cand din oglinda se vazu interiorul camerei, fata cu parul alb atingand oglinda. O atinse pe fata care-i zambi.
- Ryuku-kun?!
Se intoarse : nu mai era nimeni in camera, era doar ea. Fata din oglinda se ridica de pe scaun si se apropie, venind spre Yuukina. Yuukina vru sa se ridice, dar parca cineva o tinea. Inchise brusc ochii si cand ii deschise, fata a carui reflectie in oglinda nu i se mai vedea, ci doar a Yuukinei, aparu in spatele ei, apropiindu-se cu coltii de gatul ei, ochii ei fiind albi.
- Amintirea mea e un blestem. Ma voi razbuna pentru ce mi-ati facut! spuse strangandu-o de gat.
Yuukina incerca sa se elibereze, dar la inceput era imposibil. Inchise ochii, cu ajutorul telechineziei lua o vaza si o trimise spre fata care se feri, dar disparu urland cand vaza nimerise in oglinda sparangadu-o …… Rasufla usurata:
- Era cat pe ce! Oh nu, Ryuku-kun!
Yuukina se ridica brusc si iesi din camera cand auzi strigatele prietenilor ei, intalnindu-se pe hol cu Akeno si Ame.
- Yuukina!
- Ame! Akeno! Trebuie sa intram in camera asta! Fantoma i-a luat pe Ryuku si ceilalti!
- Am aflat trecutul ei!
- Am gasit pe hol foile lui Keiji, in care descifrase ghicitoarea si cu jurnalul gasit de Ame. Ame aflat cine e fantoma: Marie, fantoma oglinzilor catre Lumea de Dincolo!
Se apropiara de usa blocata. Incercara sa o deschida, impinsera, dar degeaba.
- Dati-va la o parte!
Yuukina se aseza in fata usii. Inchise ochii si apropie mana de usa. Respira adanc. Usa incepu sa se clatine, ca si cum ar incerca sa o deschida. Isi folosea telechinezia ca sa deschida usa. Usa se clatina si mai rau.
- Deschide-te odata! Acum!
Facu un pas in spate, inainta in fata si ca si cum ar da cu ceva in usa, aceasta se deschisese trantindu-se de perete. Intrara si incremenira: Ryuku, Keiji si Mizuuko erau prinsi si imobilizati la podea cu lanturi ce veneau din oglinda mare de pe perete, langa oglinda aparand fata cu parul alb ……
- Lasa-mi prietenii in pace! spuse Yuukina putin nervoasa.
- Prietenii tai vor merge in Lumea de Dincolo!
- Marie, opreste-te! spuse Ame calma.
Marie, fata cu parul alb incremeni cand isi auzi numele pronuntat.
- Taci din gura!
- Marie, nu e nimeni de vina si stii asta!
- Nu ai de unde sa stii!
- Ba stiu. Ti-am citit jurnalul! Scrie tot acolo!
- Taci!!! spuse trimitand o sfera intunecata catre Ame, dar Akeno se puse in fata ei.
- Akeno-chan!
- Aveti incredere in voi si adormiti fantoma pana nu e prea tarziu!
Ceilalti incercau sa se elibereze. Yuukina arunca cu susținerea telechineziei spre Marie cu diverse obiecte.
- Trebuie oglinda sparta!
- Taci din gura! spuse Marie aparand in fata ei si trantindu-o de perete, din oglinda iesind alte lanturi ce o prinsera pe Yuukina.
- Acum s-a terminat. Veti mri, iar eu ma voi razbuna!
Yuukina incerca sa se elibereze, dar nu putea. Marie radea, cand Ryuku dadu cu o carte spre ea, ea evitand atragandu-i doar atentie.
- Ryuku-kun!
- Yuukina, ai incredere in tine si vei reusi!Promite-mi!
Yuukina il privi pe Ryuku care fusese tras brusc la pocnirea degetelor lui Marie in oglinda impreuna cu Keiji si Mizuuko. Akeno disparu si ea, iar Marie se apropie de fata lui Ame cu un cutit.
- Mori !!!
- Nu asa repede!
- Ce?! Imposibil!
Yuukina se ridica in genunchi trimitand spre oglinda o veioza. Oglinda fusese sparta, un vant viguros creandu-se risipind miasma care-i ameti pe cei din camera. Marie fusese trasa in oglinda a caror bucati de sticla cadeau pe podea. Ryuku si ceilalti fusesera adusi inapoi in camera. Ryuku se scoate din somn si o elibera pe Yuukina de lanturi :
- Yuukina, esti bine?!
- Da. Ti-am respectat promisiunea, nu?!
- Ce bine! spuse fara sa realizeze o lua in brate, Yuukina rosind putin.
Ryuku nu rosi, ci era doar multumit ca scapase cu bine atat ea, cat si ceilalti. Keiji o ajuta pe Ame, iar Mizuuki se rezema de perete. Akeno aparu. Zambira plecand din casa. Cand iesira casa incepu sa se zdruncime, desi nu era cutremur, incet incet casa disparand odata cu curtea si ramanand doar iarba, flori aparute din senin si o mica balta. Ramasesera uimiti, cand Akeno spuse :
- Totul a fost doar o iluzie creata de Marie …… doar suntem pe Strada Iluziei, nu?!
- Ai dreptate! aproba Yuukina zambind.
Urmatoarea zi: Keiji, Ryuku si Mizuuko fusesera invitati la Ame si Yuukina ….. in sufragerie :
- Deci, cum de v-ati dat seama?! intreba Mizuuko.
- Yuukina a avut viziunea, iar noi am gasit in sufragerie, in birou o fotografie cu Marie si un jurnal care ii apartinuse ei, dar pe ultimele pagini erau insemnele unui baiat! zise Akeno.
-Marie intalnise cand avea 17 ani un baiat pe care-l placuse din prima, el se indragostise de ea si isi jurasera ca n aveau sa se desparta niciodata si ca vor trai impreuna pana ce moartea avea sa-i desparta. In clasa lui Marie mai era un baiat care o placea, a aflat de relatia ei cu baiatul ala, Yukito si intr-o zi cand l-a invitat la ea acasa, a venit si baiatul care o placea, Mark si l-a ucis pe Yukito de fata cu ea in camera unde era oglinda mare unde statea si unde ai vazut-o tu, Yuukina ….. si ca sa nu afle politia sau parintii lor, a ucis-o cu lacrimi in ochi pe Marie si a disparut …… Sufletul lui Marie nu s-a impacat cu ideea si si-a vandut sufletul demonilor, trecand de partea lor ….. a devenit o fantoma si l-a ucis la cateva saptamani pe Mark …… de atunci, orice persoana care sufera in dragoste cum a suferit ea, ii apare persoanei respective, face o intelegere cu ea, de unde si semnul care l-ai vazut de pe fata aia de la scoala si ii ucide, apoi le fura sufletele si ii duce in Lumea de Dincolo, la demoni ……..
- Incredibil! spuse Keiji uimit.
- Saraca Marie! aproba Yuukina putin trista. Din cauza unui prost, ea si-a vandut sufletul si si-a pierdut iubirea …….. trist …….
- Fantomele sunt fantome! Nu trebuie sa va fie mila, pentru ca lor nu le e mila de voi! zise Akeno.
- Stiu, dar ………..
- Ploua! zise Mizuuko apropiindu-se de fereastra.
Yuukina se uita la cerul innorat,privind cum picaturile de ploaie cadeau usor una cate una pe fereastra ………. in gandul ei ……..
- Marie ……….. ingerul mortii ………

~ Va urma ~

Chapter 5 : O zi obisnuita

P.S: Asa arata Marie, fantoma oglinzii spre Mulțimea de Dincolo : http://i12.photobucket.com/albums/a211/rosegoddess9/twin.jpg